Dar cu noi, ăştia micii, cum rămâne?

Dacă tot îşi dă o lume întreagă cu părerea despre soluţiile crizei, mă găsesc şi eu să scot capul şi să zic: împrumuturi, bănci salvate prin cumpărare, uzine puse pe "life support" cu comenzi de stat, pensii "sociale" pentru leneşi, investiţii în infrastructură (ha! alţi Bechteli sugând de la buget?) etc etc etc. Dar cu noi, ăştia micii, cum rămâne?

Prin " noi, ăştia micii" înţeleg vestitele IMM-uri. Artizani, meşteşugari, negustori, proprietari de atelier sau pensiune cu 5-6 angajaţi, oameni care trăiesc din munculiţa lor şi care dau grosul impozitelor, fac grosul angajărilor şi asigură grosul puterii economice pentru stătuleţe plăpânde precum Germania sau America.

Dacă moare un colos industrial (cum se întâmplă şi zilele-astea), statul se trezeşte pe cap cu câteva sute de şomeri. Care cer ajutor de şomaj. În urma lor, uzina leşinată nu mai plăteşte nici impozite locale, nici TVA, nici contribuţii... nimic. În plus, uneori apar în ecuaţie ajutoare de stat şi alte de-astea. Paguba directă (ajutorul de şomaj, ajutorul de stat) este completată de pagube indirecte (stoparea unor plăţi către buget). Statul plăteşte. Adică tu, eu, noi, toţi.

Purcoiul ăsta de bani e cheltuit aproape degeaba. Şomerii rămân şomeri până la expirarea perioadei (că unde să se ducă, dacă aia e singura uzină din zonă?), fabrica intră în comă numai cu speranţe de vreme bună... şi cam asta e. A, am uitat: politicienii se bat cu cărămida-n piept că ce sociali sunt.

Dar dacă o bucăţică din teancul cheltuit s-ar duce către IMM-uri? Şi nu cu titlu de ajutor, Doamne-feri! Nu, cu titlu de împrumut, căci noi, IMM-iştii, suntem obişnuiţi să ne plătim dările şi fumăritul. Doar cât să avem acces mai uşor la finanţări.

Un IMM poate absorbi 2-3 persoane în căutare de loc de muncă, dacă are finanţare până ce încep acestea să producă. După care e capabil să dea banii înapoi cu vârf şi îndesat. Şi mai asigură şi locuri de muncă. OK, unele IMM-uri or să dea şi ele faliment. Dar sunt multe, global vorbind dă cu plus.

Numai că soluţiile simple sunt şi cele mai greu de aplicat. Pentru asta îţi trebuie glagorie, frate, nu glumă. Or, ai noştri ca brazii....

PS: ştiţi unde îşi au birourile parlamentarii voştri? I-aţi contactat? Le-aţi reproşat activitatea proastă? Le-aţi dat idei de îmbunătăţire a legislaţiei? Mai că aş demara Campania Naţională "Nu-ţi lăsa parlamentarul în pace!", dacă n-aş trăi în România, totuşi...