Am vrut zilele acestea sa mai scriu câte ceva. M-am pornit, dar m-am oprit. N-are rost. Cuvintele nu m-ajută, nici măcar să mă descarc. Trăiesc într-o ţară de poveste. De poveste perversă, pentru adulţi cu gusturi stranii. Normalitatea a dispărut, înlocuită de un tablou dement, pe lângă care Guernica este joacă de copii, iar irealitatea lui Salvador Dali pare banală.
La ce-mi ajută să scriu? La ce, atunci când România mă lasă dezbrăcat în faţa răului? Când instituţiile statului îmi spun "Nu putem interveni, pentru că toate astea se întâmplă pe o proprietate privată" dar sunt gata să dea... sfaturi utile "Dacă vă ameninţă, sunaţi imediat la 112". Nu, pe bune? Să sun la 1-1-2? Şi ce să-mi facă biata operatoare? Că până apare Poliţia - dacă apare - sunt deja în spital, cu ghipsul pe mine (asta în ipoteza optimistă că scap cu viaţă)?
La ce-mi ajută să scriu, când mi-e frică să-mi las copilul singur în casă? Deja "vecinii" au intrat peste el, cu ameninţări şi urlete. Oh, întotdeauna când eu sunt plecat, evident. Încă n-au tupeu cu mine de faţă. Încă.
La ce-mi ajută scrisul, când Poliţia de Proximitate (mai există?), care ştie bine toată fauna din zonă, se dă lovită şi dispare strategic la nevoie? La ce-mi mai ajută blogul, când eu sunt nevoit să mă dotez cu arme ca să pot supravieţui în "România europeană"?
Scrisul împotriva urletelor. Cuvântul împotriva pumnului. Mai are rost?
luni, 16 februarie 2009
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)
13 comentarii:
întotdeauna va avea rost, asta ne deosebeşte de cei pe care-i aminteşti.
ce-ar fi să renunţăm toţi ? înseamnă că ne-am complace-n mediocritate şi asta nu ne-ar duce la niciun progres, de orice fel ar fi el.
prin cele postate de tine vreau să cred (şi cred) că eşti un luptător. nu mă fă să-mi schimb părerea.
aşa că, da, mai are rost !
Dane, m-am trezit zilele-astea cu fata la cearceaf, lua-m-ar! Nu renunt, fireste. Dar, uneori, simt nevoia sa-mi schimb discursul, sa-l fac mai... contondent.
Fa-l mai contondent, injura, fa ca toate visele daca asta te ajuta.
Ceea ce conteaza in definitiv e ca tu te descarci.
Crezi ca, daca te lupti singur, reusesti?
Anca, of, viata e mai complicata uneori decat un strigat! Nu reusesc singur; da' in mai multi, avem vreo sansa?
Ma intreb si eu...
Cetăţene,
"vecinii" sunt coproprietari sau sunt un trib de ţigani aciuaţi pe acolo? Dacă ocupă abuziv spaţiul, pot fi evacuaţi mă gîndesc.
ionutule, din nefericire pentru mine (si pentru ei, de altfel...) sunt coproprietari. Acolo si in alte locuri in zona.
atunci cu ei n-ai cum s-o scoţi la capăt. Poate doar mutarea de acolo să mai fie ultima soluţie. Dar cine o să cumpere o casă a cărei curţi este locuită şi de ţigani.
Problema cu "vecinii", din pacate, n-are rezolvare, poate mutatul, dar nu stii niciodata ce vecini vei avea.Sunt peste tot, au bani si putere de la sistem.Singura posibilitate ar fi fost plecarea lor in lume, numai ca Europa , dupa ce le-a cantat in struna, ni-i trimite pachet.In rest, cuvantul a avut intotdeauna putere, spus, mai ales, de oameni inzestrati.Deci, mai are rost...
ionutule, peste intrebarile astea am trecut de cateva miliarde de ori in ultimii ani. Fara succes. Ori imi moare matusa necunoscuta din State, ori castig la Loto.
Anadana, in fond si la urma urmei, poate ca nu vreau sa ma mut. Poate ca n-am chef sa las animalele sa castige nemeritat. Doar ca uneori ma mai lasa si pe mine nervi...
don' Popescu......Antonescu ala avea idei bune
:)
codro, politically correct speaking, you're profoundly politically incorrect. Da' altfel... :-D
si in 5 minute pot sa iti demonstrez ca e si politically si socialy correct. Corect din poate punctele de vedere. :)
sa vorbim un pic depspre raportul contributie/beneficiu la sistemul asigurarilor sociale al acestor oameni? :D
Oh, bati la porti deschise aici. Politically correct e, de obicei, truly and deeply incorrect. Ca si in acest caz.
Trimiteţi un comentariu