Se mai numeşte "ai, n-ai, dai!", in buletin îi scrie "impozit forfetar" şi nu e altceva decât plata - făcută de noi - pentru a subvenţiona idioţenia lor. Cam ca un bilet la un bal de binefacere cu invitat o vedetă internaţională, plătim pentru onoarea de a ne numi "întreprinzători" în România. Vedeta este, evident, Pogea.
Eu nu dau bani să văd proşti. Aşa că declar oficial că mă refugiez. Închid şi lucrez altfel. Nu, nu la negru, că n-am spate. Lucrez ca orice freelancer cinstit, pe contracte de muncă cu termen limitat, pe contracte civile, mă rog, pe orice alte feluri de hârtii dragi idioţilor. Că dacă nu le-au ajuns bănuţii (puţintei pentru ei, mulţi tare pentru mine) pe care îi plăteam până acum ca impozite şi taxe, iaca, nu le mai dau nimic.
luni, 13 aprilie 2009
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)
7 comentarii:
Da' pan' acu' de ce le-ai dat?!
Pana acum am dat pentru ca era ceva mai comestibil sistemul. Si pentru ca sunt pe deplin de acord ca domnia si prostia se platesc. Eu platesc pentru prostia de a continua sa fiu cetatean al acestui stat.
Lamurit?
Eu as fi zis mai degraba ca asta inseamna libertatea de a fi freelancer.
Libertatea sau nebunia.
Nero,
le-a dat la fel cum dăm cu toţii, fie că vrem, fie că nu vrem. E povestea vieţii noastre.. eu nu zic să nu dăm, dar să vedem şi noi ceva..altceva.. :)
"libertatea sau nebunia". Frumos zis, Anca; si atat de trist...
ionutule hai sa le dam... hmmm... nu pot spune exact ce, pentru ca sunt doamne si domnisoare printre noi!
Freelancer-ul e, prin definitie, "free". Chiar crezi ca toti pot fi liberi, structural vorbind?
Anca, nu, nu cred. De-aia si urlu aici, ca tampitu', poate-poate...
Trimiteţi un comentariu