Tribunalul Braşov, Registratura, anno Domini 2009. Ora 08:26. Bat timid la uşă, bag capul, arborez zâmbetul numărul 3 pentru funcţionarii publici (amestec de timiditate, inocenţă şi neştiinţă, cu glazură de scuze pentru deranj) şi zic: "De aici pot ridica un certificat de grefă?".
"Vă rog să aşteptaţi pe hol până la şi jumate".
Vedeţi, de-aia n-are ursul coadă. Că durează încă patru minute. Patru minute de veşnicie.
joi, 18 iunie 2009
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)
12 comentarii:
Probabil că la 8:30 când a deschis ghişeul te-a întrebat suav "- Da, spuneţi. Ce doriţi ?".
Ca şi cum te-a văzut pentru prima oară :)
Minutele trec. Şi sigur nu în favoarea României.
Exact! Ce bine stii tu Romania, Dane!
Dacă ajungeai la 8:29 cred că făceau la fel.
Eu nu cred, ionutule. Eu sunt convins.
...si toate minutele-adunate de la toate institutiile ...
La 8:31 era deja întârziere ;)
Precizie de ceas elvetian. Ce, n-am dreptate?
anadana, daca adunam toate minutele ii condamnam catva sute de vieti, ca-n tribunalele americane!
Cipri, 8:31 este deja ora oboselii pentru de-al de-astea
anca, "precizie de ceas elvetian" dar nesimtire proprie Romaniei, nu?
Stai să vezi ce probleme avem noi, avocații. Că de deschis registraturile și arhivele deschid biroul la fix, dar de terminat programul ar face-o la fără zece.
Că la Arhive se fac 2 cozi: una pt justițiabili și una pt avocați și nu înțelege nici justițiabilul, nici jandarmul de la ușă cum devine treaba cu prioritatea avocaților.
Că unele madame/nenici de pe la ghișee/uși de ghișee alt scop în viață nu au decât să arate avocaților esența maximei: ciocul mic voi, acum noi suntem la putere! Ș.a.m.d.
Norocul meu este că nu mă cert sub nicio formă.:)
innu, chiar m-am gandit la tine. E adevarat ca fiecare domeniu are zona sa de sordid, dar Justitia pare sa se complaca intr-un soi de voluptate a exhibitionismului...
Urasc sa merg sa platesc factura la lumina...7 ghisee...2 max 3 ce functioneaza...1 ora de pierdut la coada...
cred ca e vorba de mai multe minute decat 4, Cetatene...nu stiu de ce dar am impresia ca noi alergam cu spatele...si parca si in celalalt sens...
Manole, pentru un simbol e de-ajuns si un minut. Si mi-e teama ca impresia ta nu e gresita, dar deloc...
Trimiteţi un comentariu