Fie el peisajul cât de frumos, când ai ochelarii sparţi nici măcar liniile drepte nu rămân drepte. Iar ceea ce se vede prin puţinele suprafeţe întregi ale cioburilor nu cuprinde, nici pe departe, realitatea.
Nu sunt mistic în sensul actual al cuvântului; dar nici nu pot crede că lucrurile care nu se potrivesc în patul procustian al "ştiinţei" pur şi simplu nu există. Mai cu seamă dacă e vorba despre un lucru atât de complex, puternic, necunoscut şi nefolosit precum creierul uman. Sau despre lucruri atât de misterioase precum Cosmosul.
De aceea mă cam sastisesc "studiile" care încearcă să aşeze totul, absolut totul în matricea rectangulară a ştiinţei. Mai ales acele fenomene care ţin de unicitatea omului.
Cum poţi măsura extazul religios? Cum poţi măsura sentimentele? Cât de "exact" poţi măsura ce devine un om după o experienţă unică, altfel decât prin ceea ce spune că simte? Cum poţi spune dacă şi cu cât a crescut sau a scăzut starea de sănătate după folosirea a ceva? Analizele medicale sunt folositoare numai într-o anumită măsură, dar să nu uităm: valorile "normale" ţin de normalul statistic. Individual, o tensiune arterială de 15 nu înseamnă nimic: poate fi un puseu de hipertensiune, dar poate fi valoarea normală pentru acel individ.
Şi, peste toate, cum poţi avea aroganţa de a pretinde inefabilului să se aşeze în băncile grosolane ale "testului dublu-orb"? Puţinii maeştri ai meditaţiei Zen care s-au lăsat măsuraţi în timp ce făceau lucruri "imposibile" nu au înregistrat, pe aparatele de măsură, nici o valoare deosebită. Ei levitau pur şi simplu.
Dacă Benjamin Franklin ar fi vrut să măsoare atomul, cu ce o putea face? Cu o sârmă? Cu o sfoară? Cu limba? Există fenomene pentru care nu avem nici înzestrarea teoretică, nici aparatele necesare. Asta nu înseamnă că ele nu există, înseamnă doar că noi încă nu am crescut suficient ca specie încât să le putem cuprinde fără teamă.
Există lucruri care nu pot fi turnate în matriţa săracă a "ştiinţei". Există viaţă şi dincolo de cadranele aparatelor. Unde să-i încadrez pe cei care pretind că ceea ce ei nu pot măsura nu există: la aroganţă? la orbire? la îngustime de minte? la frica de necunoscut? Sau să-mi fie pur şi simplu milă de ei?
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)
6 comentarii:
,,Ce nu masori, nu gestionezi”, zice un vechi si unanim acceptat dicton al managerilor. E asa de vechi si de acceptat incat e ca o vaca sacra: nimeni nu-l pune la indoiala.
Of, asa e! Tampenia asta (parte a unui "club select" de tampenii) pune ochelari de cal si duce la deriva intelectuala...
Dictonul e adevarat in sensul ca ce nu masori nu gestionezi, dar nu e deloc adevarat in sensul ca ce masori si gestionezi.
"ce nu masori nu gestionezi" - n-am cum sa fiu de acord. Poti gestiona (= controla, regla, utiliza) si lucruri pe care n-ai cum sa le masori. Cum masori gradul de implicare in munca? Dar prietenia? Dar extazul religios?
"A masura", in acceptia dictonului, inseamna a atasa o metrica obiectiva fenomenelor. Or asta nu o poti face chiar cu orice.
Corect - cele mai importante lucruri din viata noastra nu numai ca nu sunt masurabile, dar nici nu ne-am dori sa fie.
Ce-ar fi sa-i spui partenerului de viata “Te iubesc de 8,5 puncte din 10”? :)
Ok, eu sunt blonda...
De fapt, nu sunt blonda, da' nu le am cu logica... :-)
Inclin sa cred in logica Cetateanului din comentariul 3 si sa o las asa. Cel putin asa imi zice bunul simt, ca emisfera stanga nu functioneaza in 7,5 cazuri din 10.
In legatura cu comentariul 4 (sper sa nu se schimbe ordinea), ce-are daca ii spui partenerului ca il iubesti de 8,5 din 10 azi? Poate ca n-a spalat vasele de o saptamana, poate te-ai saturat sa tot ridici sosete dupa el si poate ca nu ti-a mai facut un compliment de 24 de zile, 16 ore si 37 de minute... zic si eu, nu dau cu parul...
O astfel de declaratie ar trebui sa il puna pe ganduri pe partenerul cu pricina...
Nu stiu daca aveam si un comentariu la postare - exista bloguri pe care le citesc pentru comentarii (nu e cazul ACESTUI BLOG)...
A, da... Aveam...
Eu nu stiu daca sunt mistica sau nu, da' vreau sa zic ca cred ca exista mult mai multe chestii pe care stiinta inca nu le-a explicat, ochiul uman inca nu le-a vazut si e posibil ca noi sa nu traim sa le cunoastem...
Melania
Trimiteţi un comentariu