Conspiraţia ticăloşilor

România este sufocată de haite de ticăloşi: în instituţii, ticăloşi mici se descarcă de frustrări făcându-te să te simţi mic, insignifiant, la mâna şi mila lor. Mai sus, ticăloşi mijlocii se simt mai bine, mai mari, când cei din jurul lor devin mici. Iar cei din jurul lor sunt cei mai-nainte descrişi. Mai sus încă, ticăloşi mari care n-au nevoie de nimic se aprovizionează cu bunăstare din cele şapte piei jupuite de pe toţi cei de sub ei.

Dar cei mai ticăloşi dintre ticăloşi sunt cei care nu au nevoie să fie ticăloşi pentru a reuşi; cei care au ales conştient calea ticăloşiei pur şi simplu pentru că le e lene să tragă un pic pentru a-şi valorifica potenţialul. Ticăloşii de voie.

În întâlneşti peste tot: pe bloguri, comentatori sub anonimat care trollează conversaţiile; "gurnalişti" care ling unde-au scuipat; 'telectuali andreipleşieni şi gabrielliiceni care au renunţat la demnitate pentru un parizer mai puţin de soia; "realizatori" care realizează mai mult în pungă decât în spaţiul public. Toată hoarda de şobolani de creiere, cei care aleg să stâlcească valorile pentru că e mai simplu aşa.

Politicienii nu sunt neapărat ticăloşi exemplari; în fond, nu poţi condamna o coropişniţă pentru ceea ce este. Dar cei care îşi dezbracă coloana pentru a deveni râme merită striviţi sub bocanc. Or fi având ei acum protecţia mâlului în care se scaldă, dar – mai devreme sau mai târziu – le va veni vremea. Vremea stârpirii zemuitorilor României.

PS: cum bine remarca Ciutacu, marii monarhiști Pleșu și Liiceanu tocmai au lipsit de la cuvântarea Regelui Mihai. Viermi, după cum spuneam.