Deci, suntem proşti!

Execuţia lui Geoană, dar mai ales penibilitatea de spectacol pe care Prostănacul (© Iliescu!) l-a dat după, a suscitat în mediul online (care e un soi de semi-ecou al mediului real) o seamă de reacţii din care eu nu pot trage decât concluzia că noi, luaţi ca popor, suntem remarcabil de proşti. Din punct de vedere al inteligenţei politico-sociale şi cu variaţiuni individuale de nivel, evident, dar... proşti. Bubuitori.

O reacţie: "Ce bine că nu l-am votat pe Geoană în 2009! Vă daţi seama ce preşedinte era, dacă de funcţia de la Senat se agaţă astfel?" (cu implicaţia că Băsescu devine un soi de animal democrat, prin comparaţie). Tâmpenie crasă. Geoană, în calitate de orice, dar mai ales de preşedinte, nu are forţa, carisma, cinismul şi lipsa patologică de scrupule pe care le demonstrează Băsescu. Nu vom şti niciodată ce fel de preşedinte ar fi fost Geoană, dar îmi e clar că distrugerile provocate de prostia lui ar fi fost infinit mai mici decât cele provocate de setea patologică de putere şi control ale actualului preşedinte (care se apropie periculos, în manifestările publice, de simptomatologia asociată sociopatiei). Geoană ar fi fost un preşedinte controlabil cu ajutorul instituţiilor democratice. Băsescu scapă oricărui control (inclusiv celui de specialitate!)

Altă reacţie: "Geoană a dovedit că e prost, deci nu merita oricum să ajungă şeful statului". Alt şir de tâmpenii. Odată, că "şeful statului" nu e Tătucul Naţiunii; e doar parte a puterii executive şi a simbolisticii de reprezentare naţională. Oricât de prost ar fi (şi este!), el simboliza un proiect (să nu uităm de Johannis, cel invitat de Angela Merkel la Berlin pentru a fi decorat, spre deosebire de Băsescu, pe care aceeaşi Merkel l-a expediat în două ore, din politeţe, în cadrul unei vizite care avea alt scop). Mult mai important pentru România decât preşedinţia lui MG era faptul că Prim Ministru ajungea un om care ştia, putea şi vroia să facă.

O altă reacţie: "Tot Băsescu e mai bun, prin comparaţie". Tâmpenie olimpiană. Odată, că judecarea strict prin comparaţie este apanajul minţilor sărace. A doua oară, dacă un căcat pute de-ţi mută nasul nu înseamnă că toată privata miroase frumos. Tot a căcat miroase, doar altfel.

Alţii: "Ce bine că nu am votat! Băsescu sau Geoană, tot aia". Ăştia sunt, în mare majoritate, tâmpiţi congenitali. În 2009 nu era vorba de "ales răul cel mai mic". Era vorba să împiedicăm un Rău dovedit să continue distrugerea statului. Deşi pot înţeleg şi accepta absenţa de la vot ca modalitate de protest în cazul unor alegeri cu miză normală (şi mie îmi pute politica de multe ori), atunci miza era mult mai mare decât "cine ia parandărătul". Miza era statalitatea României şi statutul ei internaţional. Să nu înţelegi asta... e trist.

Despre cei care au căzut, voit sau nu, în capcana lui "toţi sunt la fel, nimeni nu e mai bun, oricare iese e tot aia" nu pot vorbi decât ca la ferparul inteligenţei lor. Şi în 2009 credeam, şi acum cred cu tărie că dacă România nu avea preşedinte şi guvern de nici o culoare ar fi stat mai bine decât stă acum. Sistemul băsescian e distructiv în intenţie şi manifestări. A dovedit-o. Cât de prost poţi fi încât să nu vezi faţa Răului?

Dar noi l-am ales. Deci, suntem proşti.